mib2011

Primul meu maraton-MIB 2011

 

Doresc sa incep prin a spune ca nu am intalnit niciun zid si nici sa-mi retraiesc viata n-am avut vreme.

Cred ca pe zid l-am ratat datorita nivelului de antrenament cu care am pornit si a nenumaratelor semimaratoane alergate inainte, iar de trecerea in revista a vietii am uitat pentru ca am stat concentrat pe Garmin, pe geluri, pe hidratare, dar si pe pace-group-ul cu care am alergat pana spre km 35.

Mi-am indeplinit obiectivul, destul de curajos stabilit pentru primul maraton, dar cu o abatere de 2 minute in plus, din cauza nesupunerii de care au dat dovada muschii (toti, chiar si cei intercostali) pe ultimii 5 km, ceea ce poate fi nedoritul rezultat al avantului cu care am pornit in tura a 3-a, vazand ca ma simt excelent la acel moment (km 32).

Momentul cel mai emotionant s-a petrecut la vederea, in departare a liniei de sosire, atunci cand am inteles ca zidul de care m-am temut atat nu exista, sau daca exista, am trecut prin el ca-n desene animate. Chiar ma suspectez ca am bocit un pic de bucurie.

Partea cea mai deprimanta a fost la ultima tura, atunci cand mergand spre Muncii, simteam cum ma departez de linia de sosire, cum distanta pe care o parcurgeam crestea si odata cu ea si distanta egala pe care o aveam de facut dupa intoarcerea de la Muncii, iar muschii mei isi faceau clar de cap si ma incetinisera cu 20%.

Organizarea a fost excelenta. Ziua de Sambata a fost minunata. Punctele de alimentare bine pozitionate, iar voluntarii cu adevarat devotati. Piata Alba Iulia este mai mica decat Piata Constitutiei, ceea ce a determinat o desfasurare mai compacta a logistiicii, ceea ce a fost mai bine si mai placut.

Traseul a fost foarte bine supravegheat de Politie si nu a mai fost necesara ”inteparea” lui cu trafic auto ca in cazul celui vechi. Trebuie mentionat insa, ca acest traseu pare ca afecteaza traficul intr-o masura mai mare decat traseul clasic, motiv pentru care am avut, in timpul cursei, cateva deconectante schimburi de injurii cu soferii blocati cu orele pe Mihai Bravu (blocaj pe care l-am experimentat personal la intoarcerea acasa).

Ideea de a organiza semimaratomul separat, poate fi buna, intrucat toti maratonistii de la full, ar alerga si semimaratonul (la Budapesta este pus chiar ca sa poata face parte din antrenamentul pentru maraton).

In rest, numai de bine despre aceasta editie a maratonului (cu mentiunea ca de la Pasta Party am absentat voit pentru a nu-mi pierde stomacul de sub control). Este clar ca ploaia nu poate fi ”organizata” de nimeni: dupa o seceta care nu se mai termina, am avut o singura zi cu ploaie, ziua maratonului. Dimineata aveam senzatia ca nu mai vazusem ploaie de la Prima Evadare!

Sa ne vedem cu bine in 2012, mai mult ca sigur pe traseul clasic, astfel incat, dupa acel maraton, voi avea doua amintiri complet distincte despre MIB 2011 si MIB 2012.

Felicitari castigatorilor, finish-ilor, participantilor in general, organizatorilor, sponsorilor, voluntarilor, street-dancer-ilor, fotografilor, politistilor, oamenilor normali de pe strada transformati ad-hoc in sustinatori, soferilor mitocani, ploii, frigului, lui NATO, cainilor care nu ne-au latrat si pestilor care nu s-au speriat.

Primul maraton este un angajament si o provocare pentru urmatoarele!

Marius DRAGU
13.10.2011